marți, 6 aprilie 2010

Un adevar mincinos

Un moment...un moment unic, pe care l-ai trait candva demult ...acea clipa sublima in care ai simtit ca esti deasupra lumii si a tot ce te-nconjoara...in care ai simtit ca esti zeu peste oameni si zeu peste zei...acea clipa care te-a marcat, care ti-a proiectat o alta ordine in viata, pe care vrei s-o pastrezi intacta, nealterata de timp sau de propria ta minte
o zi, o ora sau doar o clipa, demult scursa, dar cu care te vei hrani mereu si mereu alungand singuratatea, nesiguranta, durerile marunte, cotidiene, mizere si ieftine..

Dar timpul se dilata si dilueaza clipa care se transforma din traire in amintirea trairii ei, o distorsioneaza in alta forma si contur, prinzand alte valente, nascand alte sentimente si ganduri si vise si imaginatii...
si se stinge sub greutatea anilor, poate sub greutatea propriului tau suflet..se macina incet, pe margini, ca o fotografie veche, desueta.
culorile i se sterg, luciul dispare...mirosul de proaspat e inecat in prezentul pe care-l traiesti, atat de viu, pulsand nebun sub tample, atat de indepartat de punctul acela zero al vietii tale...
si devii disperat, vrei sa o reconditionezi, te chinui sa umpli golurile ramase cu alte amintiri ale acelei amintiri. pentru ca nu mai simti ce ai simtit atunci, incerci sa-ti imaginezi cum ai simtit...pentru ca nu mai gandesti cum ai facut-o atunci, incerci din rasputeri sa-ti imaginezi cum ai gandit...si plamadesti lucruri pe care nici macar nu le-ai trait cu adevarat dar pe care pe care le traiesti acum.
Ajungi sa dai proportii nebanuite acelui moment, sa-i crosetezi marginile zdrentuite cu ganduri, judecati, imagini si vise noi. Si ajungi sa ridici acea clipa la un nivel cosmic, fantasmagoric, la un nivel ce frizeaza obsesia si nebunia. Ajungi sa nu mai stii ce a fost cu adevarat real si ce inchipuire, iti anulezi trairea proiectand-o in propriile tale judecati din prezent...nu mai stii ce ai trait cu adevarat si ce ai crezut ca ai trait
Iar adevarul se risipeste..momentul tau devine incarcat cu prea multe zorzoane...
Ajungi sa-i dai atatea valente, sa suprapui peste primele trairi, cele cu adevarat virgine, trairi noi care vin odata cu timpul, cu surgerea anilor...suprapui impresii si pareri care nu au nimic de-a face cu sentimentele ce te-au incercat atunci...vezi cu alti ochi si simti cu alt suflet...ajungi sa traiesti intre real si imaginar, intre un adevar absolut si o parere. si te minti, si te minti, si te minti..dar tu nu stii si devii eroul propriei tale vieti, a propriei tale imaginatii si victima unei minti inselatoare. si vine o vreme cand te gandesti daca tu chiar ai trait acea clipa sau daca nu cumva...totul e o imagine bolnava nascuta dintr-o minte bolnava...

...................

Traiesti si retraiesti la maximum o situatie, o poveste, un sentiment incat, la un moment dat, ii anulezi orice urma de mister si frumusete...il erodezi, il macini pana cand ajunge sterp si lipsit de viata... il banalizezi atat de mult, proiectandu-l in realul de zi cu zi.. incat il transformi intr-un moment lipsit de orice forma si continut, prafuit... nu-l mai gusti, nici nu mai crezi in el.. se pierde in banal, in cotidian, devine sterp iar apoi uitat...

.........................

sa-mi pastrez momentul intact, virgin, proaspat... sa-l ascund undeva unde nu poate fi pangarit de amintirile care i-au urmat...
.....
cand vorbesti despre ceva trecut, nu poti fii niciodata obiectiv..intre momentul inatamplarii despre care povestesti si momentul povestirii s-a scurs un timp...si cateva ore sunt suficiente, uneori chiar minute..caci tu, in fiecare clipa, evoluezi, te innoiesti mental sau sufleteste cu alte judecati de valoare, gandirea se dezvolta sau cade in regres... iar povestea devine spusa prin prisma prezentului tau, nu al trecutului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu