marți, 6 aprilie 2010

Patru soldatei. Vreau un borcan de iaurt!

Aseara am stat o ora in fata calculatorului deschis, uitandu-ma fix in geamul din fata mea care da in balcon. Sunt momente in care imi vajaie capul de ganduri pe care, insa, nu le pot materializa nici in cuvinte, nici in trairi...ganduri care nu merita nici spuse, nici gandite macar...franturi din ziua de ieri, fara vreo importanta anume..clipe desirate ca dintr-un ghem pleostit de lana...un soare arzator, un birou intesat cu printuri si beteuri vechi, ziare, agende...un telefon al carui zbarnait il aud si acum in urechi...carti de vizita imprastiate, adunate apoi la loc, sticle de suc..pixuri...o carte...



Pe pervaz, pentru ca in alta parte nu am avut loc, am pus la pastrare patru sticle vechi de lapte de pe vremea lui ceausescu. pline cu compot. de la irina. si priveam tamp in geamul din fata mea, zambind prosteste si uitandu-ma la forma atat de cunoscuta si totusi atat de uitata a acelor obiecte insignifiante dar la care, intr-o vreme, oamenii ravneau atat de mult...sunt asezate una langa alta ca paru soldatei care inca nu au aflat ca razboiul s-a-ncheiat demult.. .
Am copilarit alaturi de sticlele acelea de lapte in care bunica pastra laptele copkilului. sunt atat de vechi incat culoarea lor verzuie a devenit opaca, prafuita. as putea sa le vand la anticariat si cred ca as lua ceva bani pe ele. as putea sa le duc la un muzeu al comunismului...as putea sa le pastrez in amintirea clipelor cand bunicii mei stateau la coada pentru ele de la patru dimineata...cred ca asta voi face...ce vremuri..ce timpuri...sunt cea mai vie amintire a foametei de atunci.
Mi-l amintesc pe bunicu care, pofticios, sorbea pe furis din ele si apoi imi amintesc cicalelile bunicii cand il prindea...Nu stiu cum se face ca mereu il prindea..."Ala e laptele copkilului!" tipa la el inversunata si zdrang una dupa ceafa...in gluma, cu dragoste dar si mahnire. mahnirea timpurilor, a vremurilor flamande de atunci.
As vrea sa-mi completez colectia cu un borcan de iaurt din vremurile alea...as cauta pe net, as licita pentru el, as da bani..as...
Ma simt destul de bizar cand ma gandesc ca am ajuns sa ma inconjor de obiecte din trecut...am o colectie impresionanta de bilete de tren, de bilete de cinema, de muzeu...de pietre, bete si conuri...de plante puse la presat, servetele, vederi, o bricheta stricata, bete de chibrit, bucati mici de lemn, castane si ghinzi, scoici, sticlute cu parfum.. fotografii nu mai spun...si-mi pastrez in toate cate o farama de suflet, le simt vii, le simt EU, un Eu mai mic in fiecare dintre ele..adunate, formeaza marele EU al meu. sunt Horcruxurile mele... daca le-as pierde intr-o zi, as muri..mi-ar muri fiecare particica de suflet pastrat in ele. le tin ascunse in cutii la fel de vechi, puse una peste alta, dosite intr-un dulap special cumparat pentru ele. o armata de soldatei ai sufletului meu trecut.

3 comentarii:

  1. Semne mici si sigure ale ridurilor ce vin si a copilariei ce se duce ..... din mijlocul tarii tuturor posibilitatilor mi-a traznit cumva sa caut "iaurt la borcan" in amintirea acelor nopti reci si fara sfarsit cand ma aliniam cu sacosa in mana pentru lapte ... si am gasit blogul tau ...

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru jon

    pentru unii, amintirile din vremurile acelea nu sunt tocmai fericite..eu nu am trait perioada aceea..am trait in schimb zilele bunicului meu care, la randul lui, traia acele momente..si statea la coada la lapte pentru mine..eram un copil pe atunci..ce stiam eu?
    cred ca postul asta a fost scris tocmai pentru ca, undeva in subconstient, sticlele de lapte mi-au adus aminte de el si de copilaria mea

    RăspundețiȘtergere
  3. amintiri din trecut http://etimpu.com

    RăspundețiȘtergere