miercuri, 17 martie 2010

Lulu II

Dar a plecat de la bunici. Si s-a trezit cu cheia de gat, la fel de singura, strabatand alte strazi, alte parcuri, alte scari de bloc...
Rar statea acasa. Dimineata se trezea singura, se spala pe fata si pe dinti, se ruja si se parfuma cu spray-ul maica-sii, asa cum vazuse ea ca fac oamenii mari, isi facea apoi ghiozdanelul - in care punea papusa de carpa si-un colt de paine (desi maica-sa ii lasa in fiecare zi micul dejun pe masa) si pleca.
Cu cheia de gat, aiurea...mai intai la piata. pandea tarabele cu mere si, cand vanzatorul se intorcea cu spatele, fura un mar si fugea mancand pamantul. Nu-i era foame, dar ii placea sa se strecoare, sa faca ce nu trebuie facut doar asa, de distractie, sa vada ce se intampla dupa. Iar dupa, niciodata, dar niciodata nu se intampla nimic. Fugea de una singura, imaginandu-si ca in spatele ei alerga vanzatorul cu un ciomag sau o nuia, un monstru rupt din cartile cu basme...un zmeu hidos si rau ..iar ea..ea...era zana cea buna...care zbura calare pe-un fluture...scenariul povestii cu printese si capcauni se derula cu viteza cu care fugea printre picioarele gospodinelor...prindea proportii nebanuite, se intrezarea deja finanul apoteotic...si, cand se oprea, intr-un final, si intorcea capul..in spate...doar aglomeratia de zi cu zi a pietii. Mare dezamagire. Nici un capcaun, nici un zmeu..nici macar un vanzator cu o nuia...
Dar uita repede si se intorcea printre tarabe cu alte ganduri...scormonea cu privirea pe jos, printre picioarele trecatorilor, femei cu plase, barbati, tarani, saci cu legume si mormane de pepeni...si mereu gasea cate un banut pierdut din buzunarul vreunui aiurit...piata era pentru Lulu o lume rupta din povesti unde niciodata nu se plictisea...mereu isi gasea cate ceva de facut...cand se satura de furat mere, cauta banuti, cand nu mai avea spor statea la coada la paine pentru unii si altii, contra cost evident...iar cu banii castigati se oprea la tiganca din parc si isi cumpara acadele...zahar ars, topit pe-un betigas de plastic. Iarna rar o vedeai prin piata. prefera sa se tupileze pe langa masinile parcate si sa smulga turturii care se formau langa teava de esapament. Erau plini de pacura, noroi, benzina...Ii aleagea pe cei mai mari si pe cei mai negri caci, cu cat erau mai murdari, cu atat era mai bine.. iar apoi facea concurs cu alti copii - cine ii linge mai repede, cine ii mananca primul...nu erau gustosi dar placerea de a vedea cum se dilueaza negreala, cum apare incet vizibil varful turturelui - alb, transparent..era o minunatie in fata careia paleau toate temerile, toate bolile, gustul acid, innecacios...turturele meu e mai alb decat al tau...spunea lulu si mai lua o gura de pacura...
In casa, meniul era mai diversificat. Incepea cu varul de pe pereti, avea un loc ascuns dupa biblioteca, un loc pe care il racaia cu coada unei lingurite rupte ..pana cand a ajuns la ciment...facuse deja o gaura urata in perete pe care o astupa cu vata umeda...In baie mai lua cate o gura de sapun, ca mirosea atat de frumos incat ii lasa gura apa..a mancat si pasta de dinti, si-a dat si cu deodorant in gura, a mancat si rujurile maica-sii dar si sarea din borcan cu lingura.
Cand se supara, cand parintii nu o lasau afara pentru ca ploua sau erau minus zece grade, Lulu isi planuia fuga de-acasa. Acelasi ghiozdanel, umplut cu haine de data asta, o astepta in fiecare zi sa fuga..isi palnuise in detaliu fiecare miscare..ghiozdanelul plin cu haine, cu ceva de mancare, o sticla mica cu apa...papusa din carpe...era atat de greu ca abia il mai putea urni din loc...voia sa fuga in padure... la o distanta destul de mare de blocul ei stia ca se-ntinde padurea..si va sta acolo, isi va face culcus printre crengi si nimeni, dar nimeni niciodata n-o va mai necaji...
Dar a plecat la gradinita. parintii nu i-au mai suportat nebuniile si, printre alti copii, poate ca lulu va fi mai putin salbatica. Ti-ai gasit! Dupa ce a smuls telefonul din pereti, dupa ce a mancat tot aracetul cu care trebuia sa lipseasca frunze, dupa ce s-a furisat de cateva ori in bucatarie, s-a ascuns in toaleta si cel mai rau, dupa ce l-a pus pe un baietel sa-si dea jos pantalonii in fata ei..Lulu a fost trimisa din nou acasa. Din nou cu cheia de gat...Dar isi facuse prieteni. Copii din bloc, majoritatea baieti, cu care se juca de-a doctorul in casa. Ii urca pe birou, le aprindea veioza in ochi, ii dezbraca si ii opera ca un adevarat medic ce era... pe toate partile...cand nu erau de operat copii din vecini, se multumea sa opereze si sa trateze caini vagabonzi intalniti pe strada. Iar cand se plictisea de facut injectii imaginare, se juca cu indienii. Nu trecea zi sa nu fure de la cate un copil cate un soldat de plumb...era cam furacioasa lulu asta mica...dar cel mai mult ii placea sa se urce pe bloc si, in vazul tuturor copiilor, sa faca echilibristica pe marginea de tabla a cladirii. Savura momentul..cum toti ochii aia mici ca de viezure speriat erau atintiti asupra ei..era o zeita..cine are curaj sa faca ce fac eu? evident, nimeni...ce satisfactie uriasa, cat patos, cata dorinta...dorinta de a iesi in evidenta, de a fi vazuta bine, respectata ...ce tampenii ma Lulu ma....
Dar, intr-o zi, Lulu era s-o pateasca. si rau de tot. Era sa se spanzure cu cheia de gat. Maica-sa, in graba, ii atarnase cheia cu un snur prea scurt. Iar, dupa o vreme, cand a vrut sa intre in casa, si-a dat seama ca are capul prea mare iar snurul prea ...scurt. A luat un scaun din bucataria Cristinei, o fetita de pe acelasi palier, lasata de printi tot singura in casa si tot cu cheia de gat. Si se urca Lulu pe scaun, baga cheia in broasca de sus a usii, scaunul cade iar fetita ramane atarnand pe langa usa, sprijinindu-se cu greu in varful picioarelor. A inceput sa se zbata ca o nebuna si, cu cat se agita mai tare, cu atat snurul o strangea mai cu drag...pana a iesit o vecina care, vazand pe lulu spanzurat in streang, sa lesine baba...a adus repede o foarfeca, a taiat "funia" si a eliberat copkilul....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu