miercuri, 17 martie 2010

Lulu I

Lulu avea codite zburlite, pistrui, par blond si ochi albastri. Rar o vedeai jucandu-se cu papusile, de obicei o zareai prin copacii din fata blocului, plina de zagarieturi in genunchi si coate, cu rochita murdara de praf, cu obrajii lipiciosi de la acadele...o vedeai la groapa de nisip, jucandu-se cu betigase sau linguritze de inghetzata gasite pe jos..o vedeai pe marginea trotuarului, cu o piatra in mana, spargand samburi de caise...o auzeai cateodata cantand pentru ea, asa incet, fredonand melodii inventate, numai de ea stiute..nu o baga nimeni in seama, era doar o fetita murdara si salbatica...cateodata, copiii o alungau sau o aratau cu degetul, o trageau de par, se strambau la ea in fel si chip...ca atunci cand au vazut-o pe alee, culegand melci de printre picioarele trecatorilor...Tanti, nu-l calca! Nenea uite melcul! Nu-l omori! Si se repezea pe jos, sa salveze niste vietati care habar n-aveau ce li se intampla, sau ce ar fi putut sa li se intample...ii aduna pe toti intr-o punga gasita tot pe jos, iar apoi se juca cu ei ore in sir, in iarba...
I-a venit de multe ori sa planga, sa se arunce in bratele cuiva, sa ceara ajutor, dar nu avea cui...mai oprea cate o baba pe alee si se ascundea dupa fustele ei. "Tanti, copiii aia vor sa ma bata!" Iar baba ridica furioasa bastonul catre gloata nebuna si ameninta in stanga si-n dreapta...
Odata, o femeie a luat-o pe Lulu acasa la ea. A spalat-o pe maini, i-a dat dulceata de nuci, un pahar cu apa si a rugat-o sa-i spuna o poezie..."Melc melc..scoate coarne boieresti".."Nu! asta e cantecel. Sa te invete mamaia o poezie!! In gradina dupa ploaie, C-o umbrela-n mana, Lipa lipa prin noroaie, Trece agale-o rama..." Iar Lulu repeta cuminte dupa batrana fiecare vers, fiecare strofa, pana cand a invatzat poezia pe dinafara..si o va tine minte intreaga viata..."Doi boboci iesiti abia, azi la iarba noua, se reped flamanzi la ea, Si o rup in doua...."
Pe Lulu o mai vedeai cateodata, printre tufe si boscheti, plina de vanatai si zagarieturi, langa un caine ghemuit la somn. Avea cu ea o trusa de doctor, ca pentru copii, si doftoricea animalul ore in sir...ii pansa cate o labutza, il consulta, ii facea injectii, ii dadea sa bea apa...Cand venea ploaia, Lulu stia unde sa se ascunda..sub masa de tenis din parc...Acolo s-a adapostit de fiecare data...nu se ducea acasa, asa cum faceau toti ceilalti copii, pentru ca pe ea nu o chema nimeni in casa. Si ramanea acolo singura. Cateodata, mai venea si Bobi, un baiat mai mare cu un an sau doi, singurul care vorbea cu ea. "Vrei sa fii gagica mea? Ce-i aia gargica? Nu stiu dar am auzit eu ca asa se spune...Vrei dude? Ai guma? Da, vrei?" intreba Bobi si scoase din gura o ciunga, roz odata, mozolita zile in sir, albicioasa acum...Ii dadu jumatate fetitzei, iar apoi molfaira impreuna in tacere..."Esti la scoala? Da! spuse Lulu mandra. In ce clasa esti? In clasa intai, raspunse sigura pe ea. Pai nu te-am vazut la scoala. Pai sunt in vacanta..Pai nu suntem in vacanta"..raspunse Bobi razand.
Lulu era mult mai mica, dar intotdeauna a vrut sa fie mare, la fel ca toti ceilalti copii...Se gandea ca, daca ar fi si ea la scoala, ar vorbi si s-ar juca cu ea...nu ar mai arata-o nimeni cu degetul si nu ar mai striga-o Piticania. E adevarat, Lulu era mica de inaltime si de varsta, iar ei se simteau mult prea importanti pentru ea... Lulu avea multe papusi, dar, in rarele momente cand se juca cu ele, prefera una singura. o papusa din carpe, facuta de bunica ei...Era un bebelus infasat, cu caciulita pe cap, cu ochi, gura si nas desenate anapoda cu pixul..."Nani nani puisor..."
A fost un copil tare singuratic, atat de singuratic incat erau zile cand nu vorbea mai deloc. Se ascundea in debara si statea acolo jucandu-se cu nasturi si cu ghemul de lana al bunicii ore in sir...Fiecare nasture avea cate un nume, cei mici erau copiii, cei mari parintii....ghemul desfacut era soseaua care ducea de acasa pana la scoala si serviciu...Lulu avea un vis. Cand o sa se faca mare va fi cosmonaut. Avea o caciulitza veche, gen cosmonaut, rosie, cu care dormea in fiecare noapte si un urs mic, maro, din plus, cu ochi luciosi, negri.
Dupa ploaie, Lulu se descaltza de sandale si alerga cu picioarele goale prin balti si noroaie...apa era atat de caldutza...bunica o certa mereu, o tragea de coditze..dar ce conta..pentru senzatia aceea de libertate ar fi riscat orice, parca stiind ca nu avea sa o mai simta niciodata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu