miercuri, 17 martie 2010

Copaci din sticksuri si albastru

Ninge des.
Ninge marunt.
Ninge tacut peste mine.
Peste noi.
La fel de tacuti,
La fel de marunti,
Desi printre ceilalti...

Ma zgarie ninsoarea pe pleoape, iar mana ta imi frige ochii. E cald. E bine. E ninsoare. In noi.
Ninge cu pasi apasati prin parcuri.
Ninge cu priviri lenese prin vitrine.
Ninge cu floricele de porumb, iar inghetata mea cu vanilie mi s-a topit in poala. Adormisesi.
Geam nins. Copaci din sticksuri si albastru isi pravalesc ghearele spre cer. Cainii ne privesc flamanzi, cu ochi de mama.
Musca Iarna.
Musca din noi cate-o bucata de suflet.
Se bucura.
E dulce.
Doar geamul ne mai priveste de afara printre gene. Dinauntru ii trimit zambete.. Imi zaresc chipul Uimit, oglindit in el, iar dincolo de sticla imi zambeste o straina. Fara copaci din sticksuri si albastru..
Tu ai adormit de mult iar eu picotesc din fereastra..
Ninge des. Si mi-e Bine.
Ninge marunt..ninge Ieftin..
Pentru doi marunti printre jucarii imbracate gros.
Paltoane negre.
Al tau era verde si mereu Rece.
Caciuli de blana.
A ta mirosea a lana, iar fularul iti cazuse pe umeri pleostit ca un fular.
"Au fost odata doua veverite care au ramas fara mancare"...Noi, la sfarsit, am ramas fara ninsoare. Dar nu cea de afara si nici cea din noi. Cea din geam...E e cald. E bine. E ninsoare..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu