duminică, 15 noiembrie 2009

Sa reinventam Sarbatorile!

De ce ma bucur de sarbatori? De ce ma bucur de Paste si Craciun? Pentru ca se bucura ceilalti din jurul meu. Nu pentru ca s-a nascut Isus sau a inviat Isus. Nu pentru ca as fi patrunsa de cine stie ce spirit religios. Sa nu ma intelegi gresit. Aici trebuie sa fac o paranteza. Cred in Dumnezeu, intr-un Dumnezeu asa cum mi-l imaginez si cum il simt eu. Dar nu sunt un om religios. Nu cred in biserica, nu cred in preoti, in ce spun si ce fac ei. Cred in Dumnezeul meu si atat. Am inchis paranteza. Acum, ma intreb, daca nu cred in Dumnezeul tuturor, cel despre care invatam candva la scoala, cel despre care imi povestea bunica, cel despre care citeam in Biblie, atunci de ce ma bucur de Sarbatori? Ma bucur pentru ca am cateva zile libere. Ma bucur ca pot sta acasa impreuna cu Ciprian sau ca putem pleca pentru cateva zile la munte. Ma bucur de Craciun de bradul impodobit, de globuri si artificii, de beteala si de mormanul de bomboane de sub pom ca un copil. Stiu ca totul este un kitch dar...De Paste ma bucur pentru ca vopsesc oua rosii, galbene, albastre, amestec toate culorile, improvizez, stric si repar. Intr-un cuvant, ma joc. Ma bucur apoi de friptura de miel, de masa pe care o intind ai mei cand venim in vizita, ma bucur de cozonac si pasca. Dar nu ma bucur ca a inviat Isus. Ma bucur pentru ca se bucura cei din jurul meu. Iar ei se bucura pentru ca vad la altii. Si intram cu totii intr-o bucurie dobitoaca, la unison, nestiind prea bine de ce ne bucuram de fapt. Dar, de Craciun si de Paste trebuie s-o facem si o facem. Neconditionat. Indiferent ca suntem bolnavi, fara bani, cu restante la intretinere, cu rate la banci sau chiar someri. Am ajuns sa sarbatoresc pentru ca o face toata lumea. Dar, cand sarbatoresti ceva, trebuie sa crezi in ceva. Numai ca eu....nu cred ca isus a facut minuni si nici nu cred ca a inviat. Cred alte chestii, dar nu are rost sa le dezvolt aici. Si atunci, ma bucur asa...de dragul bucuriei? Sarbatoresc de dragul de a spune ca sunt si eu in rand cu ceilalti? Ca fac parte si eu din turma? As vrea sa am propria mea zi pe care sa o sarbatoresc. Nu ziua mea de nastere, pentru ca atunci sunt foarte deprimata. O zi, oricare alta din an. Uite, chiar ziua de azi. Azi ar trebui sa fac bradul, sa pun globuri si beteala, sa ma duc la magazin si sa cumpar bomboane si multe portocale. Azi ar trebui sa vopsesc oua. Azi ar trebui sa fac cozonac (din pacate nu am facut in viata mea), friptura de miel, azi ar trebui sa...sa fac exact ce-mi doresc, ce-mi place fara sa tin cont de ce ar spune cei din jur. Dar nu o voi face. Pentru ca nu am curaj sa ies din turma. Lumea ar spune ca sunt nebuna, familia ar crede ca am luat-o razna. S-ar speria, ar incerca sa vorbeasca cu mine, sa ma duca la medic sau ceva...cum sa le explic eu celor din jur ca nu mai vreau sa ma bucur la comanda, sa ma bucur in ceva in care nu cred nici macar pe jumatate? Demult, Dumnezeu exista prin simplul fapt ca lumea credea in el. Orice intamplare, orice coincidenta erau judecate ca fiind minuni. Acum, oamenii au evouluat si, odata cu evolutia, a murit si Dumnezeu. De ce nu mai auzim azi de minuni? De ce nu mai invie nimeni? De ce apa nu se transforma in coca cola? Pentru ca nu mai exista nimeni care sa creada in asemenea bazaconii. Ar trebui sa inventam un alt Dumnezeu, pentru timpurile noastre, in care traim acum. Si Dumnezeu trebuie sa tina pasul cu noi, nu numai noi cu el. Pentru zilele de astazi, Dumnezeu este uzat moral. Credinta de atunci nu mai face fata prezentului. Cum sa cred eu acum ca fecioara Maria a ramas gravida fara a fi facut vreodata sex??? Ar crede cineva azi daca ar afla despre asa ceva? O stire intr-un ziar, un reportaj la tv...cine ar crede? Va spun eu: nimeni! Dar atunci, cand se spune ca s-a intamplat, lumea a crezut !!!! Acum de ce nu o mai face nimeni??? Daca Dumnezeu si credinta in el ar putea fi reinventati poate ca m-as bucura cu adevarat de Sarbatori. De noile Sarbatori. Si nu ar mai trebui sa impodobesc in mijlocul anului bradul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu