duminică, 15 noiembrie 2009

Am vanat copii...

Trebuie sa scriu. Daca nu scriu, simt ca o sa explodez. Nu am despre ce sa scriu dar, intr-un fel, ma descarc. La sfarsit, stiu ca trec si oboseala, si stres si..tot. Tocmai am ajuns acasa. Stii, iti spuneam ca trebuie sa ajung la Craiova, apoi la Piatra Olt. Eee, acum 15 minute m-am intors. Sunt rupta de oboseala. Nu-mi mai simt picioarele, pamantul se invarte cu mine si merg impiedicat. Am alta perceptie asupra realitatii. Toate lucrurile, tot ce ma inconjoara par atat de sus, atat de departe, atat de mari...blocul mi se pare urias si are doar patru etaje, pomii prea inalti, prea verzi, aerul prea umed, prea incins...Sunt obosita. Parca traiesc intr-un vis. Aud in ecouri. Iar zgomotul ma ameteste si mai tare. Azi am cunoscut niste copii. Si a fost pentru prima oara cand mi s-a rupt sufletul. Nu am mai simtit asta niciodata. Da, e clar ca trebuie sa scriu. Sa dau tot din mine, sa nu mai ramana nici o amintire ascunsa, sa fiu iar lucida, rationala, sa fiu iar eu. Fara implicatii inutile, fara sentimente. Sa fiu imuna ca sa pot judeca limpede. Si totusi....azi sistemul atat de bine fabricat a dat gres. Azi am facut o greseala care ma va costa. O sa treaca, dar nu voi putea uita. E groaznic sa asisti la scene dramatice si sa nu poti face nimic. Sa privesti un spectacol grotesc, care ti se revarsa in fata ochilor sub toata hidosia lui. Iar tu sa astepti reactiile celor din jur, sa le cersesti lacrimile, sa le pandesti emotiile, sa le vanezi sentimentele. Azi am vanat sentimente si m-am simtit pentru prima oara vinovata. Pentru ca azi a fost vorba despre niste copii nevinovati. Care niciodata nu pot minti, nu se pot ascunde, nu poarta nici o masca. Sunt atat de sinceri..si atat de usor de vanat. Azi am vanat copii. Nimic neobisnuit. Dar azi, ca niciodata, mi-a fost foarte greu sa apas pe "tragaci", sa-i provoc, sa le smulg gandurile. Ce ciudat e sa scrii despre nimic, sa vorbesti ore in sir despre nimic si sa ai senzatia ca ai spus absolut TOTUL. La televizor e un film, becurile ard in toata casa, mi-au transpirat palmele, iar berea din fata mea face bule. Nu mai suport mirosul de tigara. Parca nu mai am aer. Maine incepe o alta zi. Azi am intalnit cea mai frumoasa tiganca pe care am vazut-o vreodata. Au plans, sa stii. Au ras apoi, m-au luat de mana, ne-am jucat cu papusi si ursuletzi de plus. Mi-au dat toate jucariile lor..aveam bratele pline de ursuleti...Stii cat imi doresc un urs din ala urias, moale, pufos cu boticul din plastic negru? Cu ochii albastri, cu mainile si picioarele mobile...sa poata sta in orice pozitie il pun...Pana in anul patru de facultate am dormit cu URSU'...Apoi s-a rupt de tot si nu mai stiu unde e..un picior e sigur la gunoi... Doamne, cum a ofatat Adelin...un pusti blond de 4 ani care a privit cateva clipe in pamant apoi si-a ridicat privirea si a spus OFFFF...un of care ma va urmari multa vreme de acum incolo..si lacrimile Dianei, plansetul inabusit al Ioanei...fata zbarcita a bunicii...in spatele curtii doi caini latrau infundat..Iar in par aveam flori uscate de salcam...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu