duminică, 15 noiembrie 2009

Apuca-l de gat, strange-i beregata, tintuieste-l la perete..

Stau in fata paginii de 15 minute privind in gol. Ar trebui sa scriu ceva, totusi. Dar gandurile mi se invalmasesc toate ca intr-o rasnita stricata si sar de la una la alta, revin, apoi uit la ce naiba m-am gandit adineaori...Ar trebui sa scriu ca am fost intr-un club, mai mult obligata decat din dorinta de a iesi din casa, si am dansat fara sa ma ridic de pe scaun. Am descoperit cum poti dansa stand, totusi, la masa. E incredibil cu cata verva poti face asta fara sa-ti misti picioarele...E adevarat, m-am si ridicat de cateva ori pentru ca mai intrau si piese din alea, stii tu. Am ragusit foarte tare, asta pentru ca, de fiecare data cand ma intreba Madalina cate ceva, trebuia sa trag puternic aer in piept si sa urlu. CE??? AHA...DA... NOOOO...A doua zi am ajuns la birou mai mult moarta decat vie, dupa doar 4 ore de somn, cu zgomotul inca rasunandu-mi strident in urechi si cu berea de rigoare inca la bord. Asta se intampla duminica. Adica ieri. Culmea e ca am nimerit intr-un club de copii. M-am simtit ca la gradinita. Nici nu stiam daca ar trebui sa ma deprim sau sa ma amuz de situatie. Ce dracu cautam eu acolo??? Dar ce mai conteaza...dupa doua beri m-am simtit de-a casei. Deja ne imprietenisem cu cei de la masa vecina. M-am dus in club cu o colega de breasla, asa-mi place sa spun. Lucram in trusturi diferite si concurente iar in seara asta m-am dat cu dusmanul. Am vorbit s-o punem de-o vama mica peste cateva saptamani. sa vedem...eu oricum o sa ma duc. am stabilit asta tot in club. Uite ca, desi nu am avut nici nici cea mai vaga idee despre ce sa scriu, tot a iesit ceva. Ceva chinuit dar..lasa, asta nu e blog de centrul atentiei. Oricum, mi se termina creditele si chiar ca nu voi mai posta nimic. O sa-mi scada dramatic ratingul .Vai, o sa-mi pierd cititorii...voi da faliment. Da, asta e sigur. Imi aduc aminte ce a spus Paul O'Neil la un moment dat despre ce inseamna sa fii un bun scriitor. Citatul asta nu-l voi uita niciodata. Zice asa. "Intotdeauna apuca cititorul de gat in primul paragraf, afunda-ti degetele in beregata lui in cel de-al doilea si tintuieste-l de perete pana la ultimul rand". Foarte buna cartea lui D. Randall. Ar trebui s-o mai rasfoiesc din cand in cand, asa..ca sa nu-mi ies din mana. Din pacate, nu am apucat pe nimeni de gat, iar sa-mi infing ghearele in beregata lui..mi-e, de obicei, prea lene. Blogul asta vorbeste de la sine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu