duminică, 15 noiembrie 2009

Ascult manele

De cand am ajuns acasa, asta inseamna cam de acumo ora, din apartamentul vecinului, apartament care este lipit de al meu (din nefericire) urla manele..manele..acum se jeleste o tipa pentru..daca nu ma insel ..pentru a cincea oara!!!! doamne..cum e sa asculti o manea de 5 ori consecutiv si tot sa nu te saturi? sa nu-ti vina sa urli, sa arunci cu obiecte prin casa, sa te dai cu capul de pereti???? acum suna interfonul..la ora asta nu astept pe nimeni, deci nu ma voi deranja sa raspund...mereu se intampla ca vreun vecin uituc sa-si lase cheile acasa sau cartela de acces si sa sune la mine .de parca as fi portarul blocului uite, in seara asta nu voi mai deschide nimanui usa...in seara asta sunt blestemata sa ascult manele..ma gandeam sa dau si eu drumul la muzica la maximum, sa gasesc niste piese rock..am o gramada doar...si sa incerc sa acopar lalaielile din apartamentul vecin am avut o zi mizerabila..am plecat mai devreme gandindu-ma ca acasa, intre patru pereti, ma voi mai linisti si ma voi relaxa...si uite, acum ascult manele!!! cel mai rau este insa in week-end cand ies vecinii mei dragi (aceeasi vecini) in fata blocului la gratar. pe langa faptul ca imput tot cartierul cu miros de mici, mai dau drumul si la casetofoanele din masini...cata harmalaie..ce petreceri incing..se aud pana la mine , la etajul patru, hohote de ras, cateodata injuraturi...urlete..depinde de cat de mult au luat la bord traiesc in mahala. asta e adevarul chiar daca nu-l recunosc in fata nimanui. traiesc printre tarani care au venit in bucuresti si se dau oraseni, traiesc printre tigani care-si parcheaza masinile de lux pe unde apuca dar care au chilotii rupti in cur ... traiesc printre oameni sobolani, care zgarie cu botul si ghearele tot ce mai ramasese frumos in lumea mea, care incearca sa ma invadeze, sa-mi distruga si bruma de liniste si bucurie care mi-a mai ramas... acum vecinii asculta muzica lautareasca...am invatat sa deosebesc genurile..mare lucru...unii ar spune ca e rusine sa confunzi o manea cu muzica lautareasca...uite , acum am invatat si eu cum sta treaba...doamne , chiar am avut o zi mizerabila..si continua la fel.. as face o baie fierbinte si relaxanta...m-as imbuiba cu ciocolata..m-as uita la un film ...as vorbi cu cineva necunoscut pe net....as...dar , din toate astea nu mi-a ramas decat sa ascult manele... cateodata insa sunt geloasa pe cei care sunt fericiti cu putinul pe care il au..care nu-si doresc mai mult, care se multumesc cu ce au..in esenta lor sunt cei mai fericiti..nu-i bantuie ganduri negre si nici orgolii, traiesc clipa, de pe-o zi pe alta si se bucura din orice..cred ca sunt fericiti..nu se streseaza, nu-si doresc , nu au vise..ei isi iau viata asa cum e ea..asa cum le-a dat-o dumnezeu..buna, rea...ei sunt impacati...sunt linistiti, fericiti cu ce au..se bucura la o manea, se multumesc cu o coaja de paine as mai scrie inca 100 de pagini si tot nu as termina..mi-e lehamite de ei, de mine, de lumea in care sunt obligata sa traiesc dar cel mai groaza e ca nu am cum sa ma rup de aici, dintre ei... mi s-a terminat berea...dar mai am cateva doze in frigider...nu-i problema.... am observat de multa vreme ca e din ce in ce mai greu sa gasesc un om, o persoana care sa fie ca mine, sa gandeasca la fel ca mine, cu care sa ma inteleg...sa nu fie nevoie sa-i explic nimic..sa inteleaga din prima ce vreau sa spun...oare eu sunt de vina??? oare eu cer prea mult?? cineva care sa nu asculte manele decat de amuzament (eventual) cineva care sa lupte pentru un ideal, care sa aiba un scop in viata, un scop bine definit...dar intalnesc numai animale batute de soarta care parca sunt niste catari care trag zi de zi la caruta pana cad si mor...asta e viata lor...si mi-e mila, mi mi-e scarba..si...cred ca trebuie sa inchei palavrageala pentru ca......pentru ca...vecinii mei au inchis casetofonul si nu se mai aud manele!!!!!!

Ne-am nascut dintr-un incest

Ma framanta o intrebare..asta in urma unei discutii avute cu un coleg de breasla la o bere...undeva prin nu stiu ce colt de tara, intr-o delegatie...stateam la masa cu mai multi indivizi printre care doi fosti preoti, niste reporteri de la TVR, un sofer si un documentarist. Si palaveageam in fata unei carafe cu vin si a unor sticle de bere. Popii, afumati. Ziaristii, chercheliti de-a binelea. Eu, asa si asa. Si, la un moment dat, a inceput discutia. La ora aceea tarzie din noapte mintea incetosata ridica probleme existentiale si intrebari stupide. Cum era firesc, incepem sa dezbatem subiectul cel mai fierbinte al zilei. Nu Basescu, nu Becali, nu natioanla Romaniei. Discutia, printre hahaieli si balbaieli, se indrepta vertiginos catre o destinatie precisa. Dumnezeu si morala crestina. Preotii o tineau pe a lor. Tot balmajeau printre pahare date pe gat despre Biblie, despre pacate...Si ajungem la ceea ce voiam sa-ti povestesc, de fapt. Toata lumea blameaza si arata cu degetul, pune la colt si arunca cu pietre in cei care sunt acuzati de incest. Incestul este una dintre cele mai mari crime pe care le poate comite cineva. Incestul ne face greata, ne infurie, ne face sa punem mana pe topoare si sa iesim in strada, sa le luam capul celor care au ravnit chiar si cu gandul la asa ceva. Bun, de acord. DAR...hai sa vedem ce scrie in Bibilie. Sa nu te astepti acum sa-ti dau citate. In Biblie cineva povesteste cum ca Dumnezeu i-a gonit pe Pamant pe Adam si Eva. Iar ei au perpetuat specia. Intrebare: cum dracu (Doamne iarta-ma) au perpetuat specia? O sa-mi spuneti ca au facut copii. De acord. Doi baieti. Pe Cain si Abel. Ok. Dar, mai departe ce s-a intampla? Daca erau doar trei barbati pe pamant si cu Eva, femeie, patru indivizi, cum s-a perpetuat specia?? Simplu. Eva a facut copii, mai departe, chiar cu copiii ei. NU? Alta explicatie ai? Sa ma lamureasca si pe mine cineva. Cu cine a facut sex Eva pentru a avea nepoti? Cu Cain? Cu Abel? Si, presupunand ca a facut sex cu Adam si a nascut, sa zicem, o fata...aia nu si-a tras-o cu unul dintre frati sau chiar cu tatal ei??? Cred ca atunci s-au produs niste mutatii genetice grave, de care unii si astazi mai sufera (dar asta e alta discutie). Alta intrebare. Cum naiba, tu, ca femeie, sa-i spui barbatului de langa tine ca esti gravida...pentru ca ai facut sex cu Dumnezeu??? Si ala cat de imbecil poate fi sa te creada??? pai va spun eu ca intr-o situatie de genul asta Maria era omorata cu pietre de tot satul....iar primul care ar fi aruncat era chiar Iosif. mda...

Eroi pragmatici

A deschis cineva un subiect despre care am vorbit mult la vremea respectiva. Deja tind sa ma repet, dar o fac pentru ca nu am scris inca nici un blog. Soldatii romani care se duc in Irak si care mor pe capete...Dragii mei, credeti-ma, am vorbit cu o familie indoliata anul trecut, i-am ascultat, i-am vazut cum plang si cum se dau cu capul de pereti...si nu m-au impresionat cu nimic. Soldatii romani care pleaca in teatre de razboi o fac cu buna stiinta si isi asuma orice risc. O fac pentru bani de-o casa sau de-o masina....isi risca viata pentru un pumn de arginti, cum s-ar spune. Nu se duc acolo din patriotism (si daca ar face-o ar fi prosti) si nici din spirit de aventura. Se duc pragmatici si se calca in picioare sa fie trecuti pe lista... Or sa ma judece multi, probabil. Nu ma voi supara, nu o voi lua ca pe o ofensa. Dar, cand ai o sotie acasa, niste parinti batrani si un copil de cativa ani....ai obligatia de a ramane langa ei...Soldatii nostri isi vand vietile pentru o casa. Punct. Iar cand decizi una ca asta, nu te mai plange. Nu oricine pleaca. Se pleaca pe pile, se apeleaza la cunostinte, la prieteni etc. Nu-i compatimesc. Mi-e mila de un amarat care moare calcat de o masina, de un batran care moare de foame si de frig, de un copil care moare in spital din neglijenta medicilor...dar de soldatii care mor pentru bani nu poate sa-mi fie mila. Ma dezgusta. Un om care-si lasa familia si pleaca fara sa stie daca se va mai intoarce este un om IRESPONSABIL. Daca ar fi fost obligat sa plece, jos palaria. Ar fi fost un adevarat erou. Asa nu este decat un mercenar ieftin. Carne de tun. Totul e devanzare in tara asta. Insasi viata. A fi erou nu inseamna sa mori pentru un pumn de bani. A fi erou inseamna sa mori neconditionat, gratuit pentru tara ta. A fi erou inseamna sa crezi in ceea ce faci, sa lupti cu inima, nu gandind la buzunarele goale, care ti se vor umple. A fi erou inseamna sa lupti pentru o cauza, un ideal. In nici un caz pentru bani, in razboiul altora

Sa reinventam Sarbatorile!

De ce ma bucur de sarbatori? De ce ma bucur de Paste si Craciun? Pentru ca se bucura ceilalti din jurul meu. Nu pentru ca s-a nascut Isus sau a inviat Isus. Nu pentru ca as fi patrunsa de cine stie ce spirit religios. Sa nu ma intelegi gresit. Aici trebuie sa fac o paranteza. Cred in Dumnezeu, intr-un Dumnezeu asa cum mi-l imaginez si cum il simt eu. Dar nu sunt un om religios. Nu cred in biserica, nu cred in preoti, in ce spun si ce fac ei. Cred in Dumnezeul meu si atat. Am inchis paranteza. Acum, ma intreb, daca nu cred in Dumnezeul tuturor, cel despre care invatam candva la scoala, cel despre care imi povestea bunica, cel despre care citeam in Biblie, atunci de ce ma bucur de Sarbatori? Ma bucur pentru ca am cateva zile libere. Ma bucur ca pot sta acasa impreuna cu Ciprian sau ca putem pleca pentru cateva zile la munte. Ma bucur de Craciun de bradul impodobit, de globuri si artificii, de beteala si de mormanul de bomboane de sub pom ca un copil. Stiu ca totul este un kitch dar...De Paste ma bucur pentru ca vopsesc oua rosii, galbene, albastre, amestec toate culorile, improvizez, stric si repar. Intr-un cuvant, ma joc. Ma bucur apoi de friptura de miel, de masa pe care o intind ai mei cand venim in vizita, ma bucur de cozonac si pasca. Dar nu ma bucur ca a inviat Isus. Ma bucur pentru ca se bucura cei din jurul meu. Iar ei se bucura pentru ca vad la altii. Si intram cu totii intr-o bucurie dobitoaca, la unison, nestiind prea bine de ce ne bucuram de fapt. Dar, de Craciun si de Paste trebuie s-o facem si o facem. Neconditionat. Indiferent ca suntem bolnavi, fara bani, cu restante la intretinere, cu rate la banci sau chiar someri. Am ajuns sa sarbatoresc pentru ca o face toata lumea. Dar, cand sarbatoresti ceva, trebuie sa crezi in ceva. Numai ca eu....nu cred ca isus a facut minuni si nici nu cred ca a inviat. Cred alte chestii, dar nu are rost sa le dezvolt aici. Si atunci, ma bucur asa...de dragul bucuriei? Sarbatoresc de dragul de a spune ca sunt si eu in rand cu ceilalti? Ca fac parte si eu din turma? As vrea sa am propria mea zi pe care sa o sarbatoresc. Nu ziua mea de nastere, pentru ca atunci sunt foarte deprimata. O zi, oricare alta din an. Uite, chiar ziua de azi. Azi ar trebui sa fac bradul, sa pun globuri si beteala, sa ma duc la magazin si sa cumpar bomboane si multe portocale. Azi ar trebui sa vopsesc oua. Azi ar trebui sa fac cozonac (din pacate nu am facut in viata mea), friptura de miel, azi ar trebui sa...sa fac exact ce-mi doresc, ce-mi place fara sa tin cont de ce ar spune cei din jur. Dar nu o voi face. Pentru ca nu am curaj sa ies din turma. Lumea ar spune ca sunt nebuna, familia ar crede ca am luat-o razna. S-ar speria, ar incerca sa vorbeasca cu mine, sa ma duca la medic sau ceva...cum sa le explic eu celor din jur ca nu mai vreau sa ma bucur la comanda, sa ma bucur in ceva in care nu cred nici macar pe jumatate? Demult, Dumnezeu exista prin simplul fapt ca lumea credea in el. Orice intamplare, orice coincidenta erau judecate ca fiind minuni. Acum, oamenii au evouluat si, odata cu evolutia, a murit si Dumnezeu. De ce nu mai auzim azi de minuni? De ce nu mai invie nimeni? De ce apa nu se transforma in coca cola? Pentru ca nu mai exista nimeni care sa creada in asemenea bazaconii. Ar trebui sa inventam un alt Dumnezeu, pentru timpurile noastre, in care traim acum. Si Dumnezeu trebuie sa tina pasul cu noi, nu numai noi cu el. Pentru zilele de astazi, Dumnezeu este uzat moral. Credinta de atunci nu mai face fata prezentului. Cum sa cred eu acum ca fecioara Maria a ramas gravida fara a fi facut vreodata sex??? Ar crede cineva azi daca ar afla despre asa ceva? O stire intr-un ziar, un reportaj la tv...cine ar crede? Va spun eu: nimeni! Dar atunci, cand se spune ca s-a intamplat, lumea a crezut !!!! Acum de ce nu o mai face nimeni??? Daca Dumnezeu si credinta in el ar putea fi reinventati poate ca m-as bucura cu adevarat de Sarbatori. De noile Sarbatori. Si nu ar mai trebui sa impodobesc in mijlocul anului bradul...

Apuca-l de gat, strange-i beregata, tintuieste-l la perete..

Stau in fata paginii de 15 minute privind in gol. Ar trebui sa scriu ceva, totusi. Dar gandurile mi se invalmasesc toate ca intr-o rasnita stricata si sar de la una la alta, revin, apoi uit la ce naiba m-am gandit adineaori...Ar trebui sa scriu ca am fost intr-un club, mai mult obligata decat din dorinta de a iesi din casa, si am dansat fara sa ma ridic de pe scaun. Am descoperit cum poti dansa stand, totusi, la masa. E incredibil cu cata verva poti face asta fara sa-ti misti picioarele...E adevarat, m-am si ridicat de cateva ori pentru ca mai intrau si piese din alea, stii tu. Am ragusit foarte tare, asta pentru ca, de fiecare data cand ma intreba Madalina cate ceva, trebuia sa trag puternic aer in piept si sa urlu. CE??? AHA...DA... NOOOO...A doua zi am ajuns la birou mai mult moarta decat vie, dupa doar 4 ore de somn, cu zgomotul inca rasunandu-mi strident in urechi si cu berea de rigoare inca la bord. Asta se intampla duminica. Adica ieri. Culmea e ca am nimerit intr-un club de copii. M-am simtit ca la gradinita. Nici nu stiam daca ar trebui sa ma deprim sau sa ma amuz de situatie. Ce dracu cautam eu acolo??? Dar ce mai conteaza...dupa doua beri m-am simtit de-a casei. Deja ne imprietenisem cu cei de la masa vecina. M-am dus in club cu o colega de breasla, asa-mi place sa spun. Lucram in trusturi diferite si concurente iar in seara asta m-am dat cu dusmanul. Am vorbit s-o punem de-o vama mica peste cateva saptamani. sa vedem...eu oricum o sa ma duc. am stabilit asta tot in club. Uite ca, desi nu am avut nici nici cea mai vaga idee despre ce sa scriu, tot a iesit ceva. Ceva chinuit dar..lasa, asta nu e blog de centrul atentiei. Oricum, mi se termina creditele si chiar ca nu voi mai posta nimic. O sa-mi scada dramatic ratingul .Vai, o sa-mi pierd cititorii...voi da faliment. Da, asta e sigur. Imi aduc aminte ce a spus Paul O'Neil la un moment dat despre ce inseamna sa fii un bun scriitor. Citatul asta nu-l voi uita niciodata. Zice asa. "Intotdeauna apuca cititorul de gat in primul paragraf, afunda-ti degetele in beregata lui in cel de-al doilea si tintuieste-l de perete pana la ultimul rand". Foarte buna cartea lui D. Randall. Ar trebui s-o mai rasfoiesc din cand in cand, asa..ca sa nu-mi ies din mana. Din pacate, nu am apucat pe nimeni de gat, iar sa-mi infing ghearele in beregata lui..mi-e, de obicei, prea lene. Blogul asta vorbeste de la sine.

Am vanat copii...

Trebuie sa scriu. Daca nu scriu, simt ca o sa explodez. Nu am despre ce sa scriu dar, intr-un fel, ma descarc. La sfarsit, stiu ca trec si oboseala, si stres si..tot. Tocmai am ajuns acasa. Stii, iti spuneam ca trebuie sa ajung la Craiova, apoi la Piatra Olt. Eee, acum 15 minute m-am intors. Sunt rupta de oboseala. Nu-mi mai simt picioarele, pamantul se invarte cu mine si merg impiedicat. Am alta perceptie asupra realitatii. Toate lucrurile, tot ce ma inconjoara par atat de sus, atat de departe, atat de mari...blocul mi se pare urias si are doar patru etaje, pomii prea inalti, prea verzi, aerul prea umed, prea incins...Sunt obosita. Parca traiesc intr-un vis. Aud in ecouri. Iar zgomotul ma ameteste si mai tare. Azi am cunoscut niste copii. Si a fost pentru prima oara cand mi s-a rupt sufletul. Nu am mai simtit asta niciodata. Da, e clar ca trebuie sa scriu. Sa dau tot din mine, sa nu mai ramana nici o amintire ascunsa, sa fiu iar lucida, rationala, sa fiu iar eu. Fara implicatii inutile, fara sentimente. Sa fiu imuna ca sa pot judeca limpede. Si totusi....azi sistemul atat de bine fabricat a dat gres. Azi am facut o greseala care ma va costa. O sa treaca, dar nu voi putea uita. E groaznic sa asisti la scene dramatice si sa nu poti face nimic. Sa privesti un spectacol grotesc, care ti se revarsa in fata ochilor sub toata hidosia lui. Iar tu sa astepti reactiile celor din jur, sa le cersesti lacrimile, sa le pandesti emotiile, sa le vanezi sentimentele. Azi am vanat sentimente si m-am simtit pentru prima oara vinovata. Pentru ca azi a fost vorba despre niste copii nevinovati. Care niciodata nu pot minti, nu se pot ascunde, nu poarta nici o masca. Sunt atat de sinceri..si atat de usor de vanat. Azi am vanat copii. Nimic neobisnuit. Dar azi, ca niciodata, mi-a fost foarte greu sa apas pe "tragaci", sa-i provoc, sa le smulg gandurile. Ce ciudat e sa scrii despre nimic, sa vorbesti ore in sir despre nimic si sa ai senzatia ca ai spus absolut TOTUL. La televizor e un film, becurile ard in toata casa, mi-au transpirat palmele, iar berea din fata mea face bule. Nu mai suport mirosul de tigara. Parca nu mai am aer. Maine incepe o alta zi. Azi am intalnit cea mai frumoasa tiganca pe care am vazut-o vreodata. Au plans, sa stii. Au ras apoi, m-au luat de mana, ne-am jucat cu papusi si ursuletzi de plus. Mi-au dat toate jucariile lor..aveam bratele pline de ursuleti...Stii cat imi doresc un urs din ala urias, moale, pufos cu boticul din plastic negru? Cu ochii albastri, cu mainile si picioarele mobile...sa poata sta in orice pozitie il pun...Pana in anul patru de facultate am dormit cu URSU'...Apoi s-a rupt de tot si nu mai stiu unde e..un picior e sigur la gunoi... Doamne, cum a ofatat Adelin...un pusti blond de 4 ani care a privit cateva clipe in pamant apoi si-a ridicat privirea si a spus OFFFF...un of care ma va urmari multa vreme de acum incolo..si lacrimile Dianei, plansetul inabusit al Ioanei...fata zbarcita a bunicii...in spatele curtii doi caini latrau infundat..Iar in par aveam flori uscate de salcam...

Traiesc in tara lui dracu si-mi place!

Da ma, am trait s-o aud si pe asta....traim in tara lu dracu....adica in iad sau unde? nu de alta da-mi place la nebunie!! pe bune...in rai m-as plictisi ingrozitor..adica, sa stau asa in nestiire, pe un norisor, imbracata intr-o rokie inchisa la toti nasturii...iar sf petru sa-mi cante la mandolina..hmm..nu-i de mine...aici, unde as primi totul pe tava, fara sa misc un deget, unde lucrurile si faptele sunt mereu bune, frumoase...angelice...unde nu ai ce face pentru ca nu mai este nimic de facut, unde perfectiunea este atat de perfecta incat nu te mai impresioneaza cu nimic absolut nimic... unde frumusetea este peste tot devenind banala, neapreciata din simplul fapt ca exista oricum...Neahh! Prefer tara lui Dracu. Mai bine aici, in fundul pamantului. Si nici nu frige prea tare...frige cat sa-mi placa, cat sa-mi incalzeasca sufletul. aici, jos, daca vrei sa urli, urli, aici daca vrei sa lupti, nu te impiedica nimeni, cand castigi ceva simti intr-adevar ca ai castigat prin propriile forte, nu ti se da nimic de-a gata..aici, daca nu ai chef intr-o zi, nu-ti faci patul, daca ai chef in alta zi bei si la 9 dimineata..mi-a zis mie un alt drac ca cica o gura de alcool este mana cereasca pe stomacul gol..si aici poti face cate cacofonii vrei aici, in tara lu dracu, nu prea sunt reguli iar daca sunt cui ii pasa? doar au fost facute sa fie incalcate, nu? aici, jos, barbatii sunt frumosi si tineri, nu ca aia de sus, batrani si senili, femeile au personalitate, aici nu sunt campii inflorite si fluturasi colorati, aici e munte, piatra seaca, nu curge lapte si miere, aici iti castigi locul. da ma, si in iad iti castigi locul. Nu intra bai oricine. E selectie dura. Cine nu corespunde, valea in Rai! Sa fiti pedepsiti pentru totdeauna si obligati sa ascultati mandolina. Aici, jos, e forfota, aglomeratie ca la mare, pe strada Diagon din vama, aici poti sa te imbraci cum vrei, si fara nasturi la bluza daca-ti place, aici mananci pe unde apuci iar o gura de aer proaspat face cat o mie de alte guri de rai...acolo sus nu ai voie sa faci nimic...eu vreau sa le fac pe toate. nu vreau sa traiesc intr-o fericire tampa, idioata, langa oameni senili si dereglati, asexuati...vreau sa traiesc printre salbatici, sa ating cele mai obscure sentimente umane, sa stiu ce inseamna durerea pentru a putea aprecia o clipa de liniste..sa ma bucur si sa plang de fericire atunci cand vad un colt de cer..hehe..in tara lui Dracu posibilitatile sunt nesfarsite. aici te descoperi pe tine insuti cu adevarat, aici vezi de ce esti capabil, nimeni nu sta sa-ti planga de mila, in cel mai fericit caz iti da un sut in fund sa te ridici, aici mocirla inseamna cunoastere, aici nu dormi noptile, aici gandesti, te zbati, te lupti, mai si pierzi din cand in cand, dar nimeni nu te va arata cu degetul pentru asta..nu e rusinos sa pierzi o batalie, e de respectat chestia asta din simplul motiv ca te-ai aruncat in ea..curajul, nebunia, speranta..pentru ca si in iad exista speranta. Deci, nu-l voi vota pe Becali, desi imi propusesem asta, asa, de fan..ca oricum nu dau doi bani pe raiul lor mincinos si stupid de fericit...Imi ramane vadim, dar mi-e teama ca ala ma va impusca apoi pe stadion pentru ca am fost la mare si m-am bronzat prea tare. si voi ajunge in Rai. Eu cred ca doamne doamne nu e prost. Da fiecaruia dupa puterile fiecaruia, incercand sa-i multumeasca pe toti. Pai, imagineaza-ti un om care ajunge in rai dar se plictiseste de moarte, ar vrea sa se sinucida dar nici macar asta nu mai are cum s-o faca...pai ala isi pierde mintile ma...Iti dai seama ca doamne doamne il trimite unde ii este locul, in iad, ca sa aiba si ala ceva activitate. Un idiot o sa fie tinut in rai, evident, ca ala oricum e idiot. Nu ar supravietui jos, in fundul pamantului. Copiii ajung in rai. Clar. ca, daca nu, astia din iad ar trebui sa dea filme sexy numai dupa 12 noaptea, ar trebui sa nu mai vanda alcool pe langa scoli, ar trebui sa se abtina din injuraturi si nu ar mai putea umbla goi pe strazi. ca aici in iad unii mai umbla si asa. asa cum nu o fac aia din rai, care se duc la mare, pe plaja, imbracati pana-n gat. bai, imi scormoneste cineva la usa. asta e nasol. sper ca nu-mi intra nimeni in casa...se aud niste racaieli dubioase..sper ca nu au venit astia sa ma ia. Bai stii cum e treaba cu iadu si raiu? cand muncesc un an intreg pe rupte, imi doresc un concediu, sa ma relaxez, sa nu mai stiu de absolut nimic, sa nu ma mai bazaie nimeni cu telefoanele, cu problemele lor de rahat...cand intru in concediu, dupa trei zile mor de plictiseala. nu ca nu as avea ce face dar...bai, chiar imi umbla cineva la usa...intotdeauna mi-a fost frica sa ma uit pe vizor ca daca baga hotul o surubelnita pe gaurica aia mica si-mi intra in ochi??? brrrr..nu vreau sa ma gandesc...dar pentru ca nu te mai agiti. eu asa patesc. nu mai am de mestecat nimic, nu mai sunt probleme care trebuie rezolvate, nu mai e stres...vreau sa fiu din nou stresata..sa stiu ca am ceva de rezolvat...cineva imi spunea ca atunci cand nu am nici o problema, de plictiseala incep sa mi le fabric..probabil...cine mai ramane? geoana..doamne fereste. ala e constantinescu doi. oprescu. nu. ala este jumatate becali, jumatate basescu. crin antonescu. e prea moale. bine, nu e vulgar ca ceilalti si asta e ok dar...nu se impune. hai ca iar am dat-o pe politica. ca ce dracu, doar ma pricep. toata lumea se pricepe la fotbal, politica si femei. si io ma pricep la femei. nu ai zice, nu? si na, ca tocmai ce mi-am facut curatenie in lista de prieteni. sa vezi ce injuraturi o sa-mi iau. sau poate nu. asa mi s-a pus pata. fara suparare, da? ca n-a fost nimic personal...